Tren de plăcere, actualizat pentru 2012
Aproape în fiecare duminică din an între orele 17-19:30 mă aflu în tren spre Cluj. Rar mi-a fost dat să vad o asemenea înghesuială cum a fost cea de azi, 4 noiembrie. În general la CFR sunt frecvente discriminări pe considerente mai mult sau mai putin obiective însă ghinionul de a locui într-un oraş
situat între staţia de plecare şi cea de sosire a trenului personal (acum Regio) Bistrita N - Cluj Napoca de la ora 17 este colosal. Trenul a plecat din Bistriţa plin. În Beclean, s-au umplut ochi şi coridoarele. În Dej, spaţiile dintre vagoane au devenit neîncăpătoare astfel că în Gherla, o bună parte din oamenii de pe peron nu au mai avut unde să urce cu excepţia a două persoane cu funcţie importantă. Erau oamenii de la aşa-zisul supracontrol. Printr-o înghesuială memorabilă încep să se strecoare aceşti indivizi, folosindu-se de gura controlorului pentru a-şi face loc. Menţionez că în compartimentul în care mi-am gasit loc în Bistriţa era noapte ca afară, un bec chior de frigider te amăgea doar. În compartiment era o moleşeală generalizată care te îndemna la somn. Dintr-odată auzim gura acelui controlor care ne ordona milităreşte să pregătim legitimaţiile pentru supracontrol şi care pe unde trecea aprindea toate becurile (acolo unde funcţionau) şi trezea lumea, în cele din urmă fară folos. Supracontrolorii, să le zic aşa, ajung şi la noi; ampla lor acivitate am vazut că se rezumă la o bifă din pix pe biletul de călătorie, fără să se uite măcar la corespondenţa numărului de legitimaţie pe bilet. Am remarcat deasemenea buna dispoziţie a unuia dintre supracontrolori şi totodată o legănare faţă-spate constantă, chiar şi atunci când trenul mergea lin. Sub aspect olfactiv lucrurile sunt, da, aşa cum vă aşteptaţi; aerul de expiraţie conţinea o serie de compuşi organici din seria alcoolilor alifatici şi din cea a aldehidelor alifatice. Memoria olfactivă mi-a spus că acele molecule organice erau ale etanolului şi ale acetaldehidei. A mâzgălit omul ceva pe belet şi şi-a continuat supracontrolul. Degeaba m-am chinuit eu sa îmi scot legitimaţia, nu avea nicio importanţă. Nu vad rostul unor astfel de acţiuni pe banii statului; oameni plătiţi să îşi încerce pixul pe biletul meu ca pe urmă să coboare din tren şi să îşi continue integrama începută. Tam-tam-ul facut de controlor prin urmare nu îşi avea rostul, şi parcă venea NKVD-ul pe noi, aşa a dat impresia (nu că eu aş cunoaşte cum e sa fi săltat de NKVD, dar cu toţii am citit/auzit/vazut ce înseamnă asta).